Iepurele care era prea alb pentru tara minunilor

Bine. Aceeasi cerinta ca la textul trecut..spuneti ce-ati inteles din text…mesajul.

Pe strada a 3-a din orasul fericit este scoala iepurilor, o cladire alba in stil mediteraneean, cu numeroase fereste mari si boltite. Pe ferestrele acelea putem observa iepuri de diferite culori stand in banci. Cel roscat citeste dintr-o carte groasa cu coperti din piele ceva Dostoievski…Cel maro e mai afurisit… roade piciorul de la banca. Cativa de culoare incerta stau cuminti in bancile lor iar cel alb din ultima banca se uita speriat imprejurul lui cu o labuta la bot.

Se suna de iesire, iar toti iepurii o iau la goana spre usa. Cardul de urechi clapauge iese incet incet din scoala si o pornesc pe strada fiecare la casele lor. Iepurele maro se mai invarte pe langa scoala, pierde vremea ca de obicei, cu niste morcovi poate ceva pastarnac. Iepurele alb, o ia desigur spre casa lui, prin padure…dat fiind faptul ca asa ajunge mai repede. Trece in fuga cu picioarele lui pufoase pe langa semnul de atentionare – „Nu intrati – Vulpi rosii” starnind un nor de praf. Nu vede nici-o vulpe, nici macar pe cea din spatele sau care l’a urmarit. In sfarsit ajunge la marginea padurii cu vulpea in spatele sau. In prag mama sa mustaceste suparata ca fiul ei a luat-o iar prin padure. Vulpea se retrage considerand ca il va prinde data viitoare. Pentru  ca el o ia tot timpul prin padure.

Ajuns in casa, iepurele alb urca scarile de lemn si ajunge la el in camera. Incepe sa-si faca constiincios temele urmand ca apoi sa coboare sa manance ciorba de ridichi facuta de catre mama sa.

Termina tema la aritmetica, la literatura medievala, la educatie antreprenoriala, la psihologie, stiinte economice, fizica cuantica si matematica astronomica apoi coboara sa-si manance ciorba. Mananca, spune politicos mamei sale „Sarut-mana pentru masa mama!” apoi urca scarile topaind si se aseaza la calculator. Isi deschide jocul de trivia si se logheaza la server. Intra intr-un joc cu alti doi jucatori si incepe sa se joace. Prima intrebare:

„In ce an s’a nascut Iepuril Cioran? ”

„In 1905 toamna..toata lumea stie asta” tasteaza fericit iepurele alb.

Intrebarea a 2-a:

„Definiti secunda”

„Durata a 9 192 631 770 de perioade ale radiaţiei ce corespunde tranziţiei dintre cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K…stiu asta de mult timp”

Intrebarea a 3-a:

„La cati ani lumina de Terra poate vedea telescopul Hubble ”

„La 15 miliarde…chiar asa..bune intrebari baieti”

O fereastra de dialog apare

„De unde stii toate lucrurile astea frumoase de care eu nici nu am auzit?”

„De la scoala”

„Serios? Pai invata-ma si pe mine ce stii tu.”

„Bine…”

Si iepurasul ii turuie tot ce stie…

„Vai multumesc…totusi nu cred ca am inteles mecanica cuantica foarte bine…poti sa vii la marginea padurii sa ne intalnim sa imi explici daca te rog frumos? Haide…fa asta pentru un prieten…pentru mine…”

„Hmmm…de ce nu?”

Iepurasul alb isi pune o geaca groasa de-a lui si iese in fuga cu urechile descoperite afara sa se intalneasca cu noul prieten. Ajunge la marginea padurii si acolo nu era nimeni. Se aseaza in fund si astepta…La un moment dat iepurasului i se face frica si incepu sa tremure de frig. Dintr-un tufis iese o vulpe batrana. Cu un zambet mieros pe fata aceasta ii spune:

„Am venit sa-mi explici cum e cu mecanica cuantica…dar nu aici, ca e frig, si vad ca dardai. Hai mai bine la mine la barlog ca e cald si bine…am vorbit cu mama ta…ne lasa.”

„A, frumos din partea ta sa vorbesti cu parintii mei mai intai”

Si merg cei doi la vulpe in barlog. Vulpea isi flutura coada de multumire si il conduce din spate pe iepurasul alb. Intra mai intai iepurasul alb in barlogul vulpii si se aseaza pe un fotoliu cald. Aceasta il intreaba daca vrea un ceai iar el raspunde dand din cap afirmativ.

„Auzi, iepurasule, nu vrei mai bine sa mergem noi doi in pivnita ca acolo am cartile?”

„Bine…daca vrei tu…”

Pe fata iepurelui se poate citi acum o urma de indoiala. Frica incepu sa-i intre in oase micului iepure alb dar merse in pivnita cu vulpea stiind ca daca mama sa fusese de acord…atunci sigur nu i se putea intampla nimic rau. Vulpea si Iepurasul alb coboara in pivnita apoi vulpea pretinde ca se duce  sa aduca ceaiurile.Un clichet si usa ramase inchisa.Si degeaba a plans micul iepure alb la usa aceea si a batut cu pumnul in ea…si degeaba a plans in hohote si mamica sa la marginea padurii pentru ca vulpea….chiar nu mai avea ceai.

5 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack