Ioan…

Asta e inspirata din ceva real.

In fata usii de la bloc ma asteapta Ioan. Prieten vechi. Probabil ca l-a lasat vara-mea cu masina. Ma uit la el si il salut din cap, si el pe mine. Intram amandoi in scara blocului. Liniste…numai fosaitul lui Ioan se aude…e putin racit. Apas butonul sa chem liftul. Ochii lui Ioan se misca dupa luminita galbena care trece de la un numar la altul. O vecina trece si ma saluta, nebagandu-l in seama pe prietenul meu.

Intru in lift cu Ioan imediat dupa mine. Inchid usa si decid sa apas eu butonul pentru ca Ioan de fata e mai scund si nu ajunge. Cat timp liftul urca, Ioan se aseaza cu fundul pe jos si stranuta obosit. Apoi cu ochii lui caprui se uita la mine ciudat, ca si cum ar vrea sa-mi vorbeasca dar ceva il opreste.

Iesim amandoi din lift si mergem pe culoar unul langa celalalt. Ajungem in fata usii mele si Ioan rasufla puternic apoi ranjeste cu toti dintii la mine. Deschid usa iar el o tuleste repede inauntru fara sa ma astepte cum ar fi de bun simt. „Mare figura Ioan asta…”

Il gasesc cu picioarele pe canapea uitandu-se la mine ca si cum asta ar fi ceva comun la el in casa. Calca linistit pe telecomanda rupandu-i vreo doua butoane apoi ma urmeaza in bucatarie.

„Totusi e prea liniste… sa punem niste muzica”

Dau drumul la radio…Elvis…Ioan casca obosit. Schimb frecventa pe un post de muzica clasica.

Ioan se tranteste pe jos….”Lui Ioan nu-i prea place muzica din cate vad. Totusi a trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai vazut, ma intreb ce am putea face. Probabil ca ar fi o idee buna sa iesim in parc la niste aer curat.” Ii dau sa guste niste pate frantuzesc de cea mai buna calitate. Baga in gura bucata de paine cu pate, dar se ineaca si-l scuipa pe jos cu nonsalanta. „Mare figura Ioan asta…”

Mergem la usa de la intrare, imi pun geaca si ma incalt. Ioan este deja gata pentru ca de fapt nici nu s’a dezbracat cand a intrat in casa…Iesim si o luam la fuga amandoi spre parc. „Hm era mai rapid inainte…acum de cand sta cu vara-mea in casa s’a mai ingrasat. Ce-i drept gateste bine fata…”

Slabim ritmul un pic pentru ca eu incep sa obosesc. Cand ne oprim el ranjeste iar cu toti dintii la mine.

Mergem in continuare la pas incet prin parc… niciunul nu zice nimic. Doar vantul. Ma intalnesc cu o veche prietena. Ma saluta, nu insa si pe Ioan, pentru ca nu-l cunoaste…

„Salut…ce ai mai facut in ultima vreme? Waaw…asta e cainele tau?”

Il mangai incet pe cap cu afectiune pe prietenul meu iar acesta latra la mine…”Mare figura Ioan asta…”

2 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack