Mira

E mai bine de citit cu muzica:) 

Carl statea pe marginea baltii…si privea in lungul ei. Frunze negre se desprinsera de deasupra si cazura usor in apa. Pe suprafata baltii aparu o silueta slaba. Era Mira. Si de cand nu o mai vazuse… de ieri. Si ieri fusese aici. Nimeni nu o mai vedea…doar el, singurul. Dar nuuuu, o, nu era nebun…nu conta ce spuneau ceilalti. Agita apa si imaginea Mirei pali. O adiere usoara tremura firele de grau din jurul lui. Norii negri de furtuna acopereau cerul de deasupra lui si doar soarele la apus stralucea sangeriu.

Alerga spre casa cu capul in pamant. Se strecura prin gaura din zidul vechii Fabrici. Nimeni nu stia cum a aparuse fabrica acolo…se credea ca primii oameni din regiune au construit-o. Acum era in paragina, dar lui ii placea acolo. In colt, langa zid crestea un stejar batran la adapostul caruia ii placea sa stea. Acolo a vazut-o prima data pe Mira. Dintr-un oarecare motiv stejarul facea doar frunze negre … nimeni nu stia de ce, dar se credea ca e din cauza Fabricii…Fabrica avea ceva ciudat in ea. Batranii din sat le interzisesera copiilor sa mearga acolo. Carl nu tinea insa cont…Mira era mai importanta. Prea importanta sa o lase sa plece… de fiecare data cand mergea acolo o vedea. Fata ei alba ca luna si silueta plapanda…privirea calma, iubitoare.

Inainte ca el sa ajunga acasa furtuna incepu…Ud leoarca batu la usa casei sale. Mama sa deschise usa si dintr-o privire stiu exact unde fusese.

-          Ai fost la Fabrica, nu-i asa Carl? intreba mama sa cu o privire pierduta.

-          Da, am fost la Fabrica, mama.

-          Locul acela e blestemat Carl – tu chiar nu pricepi???

Pe obrazul lui Carl aparu o lacrima…de furie sau poate de neputinta. Nu era drept, acum ca-si gasise si el o prietena, lumea sa i-o ia din cauza unei interdictii stupide. Urca la el in camera si isi infunda capul in perna. Adormi fara sa-si dea seama. Mama sa il trezi punandu-i mana pe umar si zguduindu-l incet…era timpul sa manance. Cobora incet privind ploaia de afara prin geamul din hol. In bucatarie fratii sai mai mici se uitau la el cu teama. „Il tratau ca pe un strain doar pentru ca mergea la vechea Fabrica…si ce daca? Doar pentru ca niste batrani prosti si superstitiosi spun ca acolo e pierzanie, asta nu inseamna ca trebuie sa-i credem!” Nu-i mai ramasese nimic acasa…familia il privea ca pe un proscris acum. „Mira ma intelege!”

–         Cum puteti fi atat de orbi!?

Se ridica de la masa fara sa zica nimic si se intoarse la el in camera. Trebuia sa mearga la Mira in

noaptea aceea…avea nevoie de privirea ei calma si linistitoare. Adormi iar cu gandul la ea… Urma sa se

duca la ea . Pe la miezul noptii se trezi. Afara inca ploua cu galeata insa dorinta era prea

mare. Iesi pe geam si porni alergand in picioarele goale prin iarba rece spre vechea Fabrica. Mai aproape…si mai aproape, era aproape acolo…inca putin!

Intra prin spartura din zid si se aseza sub stejar. Langa zidul fabricii zari o silueta alba.

-          Mira!

Porni spre ea alergand. Silueta disparu dupa coltul cladirii. Carl o urmari, dadu coltul si el apoi o vazu intrand printr-un geam spart in Fabrica. Nu fusese niciodata inauntru dar Mira era acolo si asta era tot ce conta. In interior crescusera buruienile. Ajunse in interiorul Fabricii. O sala mare. Printr-un geam o raza de luna lumina un colt al incaperii. O pianina veche aparu. Pianistul insa era cu spatele, o silueta scheletica se profila pe lumina palida a lunii. Mira aparu inaintea sa iar pianistul isi incepu cantecul. Mira intinse mainile spre el ca si cum ar fi vrut sa danseze. Carl inainta un pas spre ea si o cuprinse in brate. Mira il privi cu drag. Se invarteau ametitor sub lumina lunii…in ritmul muzicii. In sala mare isi facura aparitia mai multe siluete scheletice sub mantii. Incet incet acestea ii incercuira. Mai aproape tot mai aproape. Mai era doar un pas intre siluete si el si Mira. Siluetele isi dadura glugile jos iar Carl privi speriat inspre Mira. Privirea ei era neschimbata, aceeasi privire calma si linisita dintotdeauna. Siluetele se apropiara si mai mult iar cei doi incepura sa paleasca pe masura ce muzica se auzea tot mai incet si mai incet…

2 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack