Muzica:
Fumul se ridica usor, usor din tigara lasata aprinsa pe marginea scrumierei pline cu chistoace innegrite. Lampa portocalie din spatele scaunului, fiind singura lumina din camera, proiecta umbra unduitoare a fumului pe perete. O gramada de cani de cafea zaceau abandonate pe biroul plin de hartii cu urme pietrificate de cafea la colturi. Tapetul de pe pereti, innegrit de la cantitatile gargantuesti de fum absorbit isi unduia parca modeul serpuit de-a lungul peretilor camerei continuand pe tavanul maroniu. Umbrele obiectelor de pe birou se prelingeau in jos terorizand modelul covorului vechi. Norii incepura sa cada pe pamant.
Un fulger lumina o parte a camerei pentru o secunda suficient insa pentru ca ochii lui sa vada in coltul camerei mormanul de Bucăţi. Nu le putea lua de-acolo…de fapt nici nu incerca…erau grele, la naiba! Ar fi avut nevoie de inca o persoana buna ca sa le poata lua, macar de una. Insa nu acum…acum prindea radacini in scaunul vechi al bunicului sau si se uita in gol spre biblioteca impunatoare din lemn de trandafir ce acoperea unul dintre cei patru pereti ai camerei.
Soneria de la usa se auzi brusc rupand tacerea calda a incaperii. Nu schita niciun gest sa raspunda. Doar nimeni nu s-ar fi oferit sa-l ajute la carat Bucatile alea. Sunetul soneriei persista cu o obraznicie exasperanta. Lua tigara, pe jumatate fumata de aerul din incapere, trase cu sete si se ridica de pe scaun hotarat sa-I vorbeasca astfel incat sa-I curga sange din ureche celui care insista cu incapatanarea unui tanc de 5 ani. Ajunse in hol imbracat doar in halat si in papucii de casa mov. Descuie usa si o deschise.
Era Ofelia. “De ce?”
- Salut. Arati ingrozitor! incepu Ofelia cu o figura inexpresiva pe fata.
- Ce vrei?
- Ti-am mai adus o Bucata! spuse Ofelia scotand Bucata dintr-o geanta incredibil de urata, ce putea fi usor asemanata cu carcasa unui animal marin a carui culoare nu putea fi definita.
“Nuuuu. Cine a pus-o sa-mi mai aduca o Bucata?? Draci, acum chiar ca vor fi prea greu de mutat. Trebuia sa le fi mutat pe masura ce mi le aduceau ingratii sau sa nu le fi adus in casa; curand nu va mai fi loc plus ca arata rau si ma pun si pe mine intr-o lumina proasta. Cine tine Bucati in camera?” Lua Bucata din mainile Ofeliei si ii tranti cu piciorul usa in nas apoi intra inapoi in camera aruncand Bucata in coltul Bucatilor. Se aseza inapoi in fotoliul bunicului sau si mangaie incet capul leului de lemn de pe maner. Lua tigara, care aproape se stinsese, trase ultimul fum apoi o strivi in scrumiera inghesuind-o langa celelalte.
Din coltul bucatilor se auzi un zgomot. Pe covor se prelingea ceva vascos si negru. Acoperea incet incet modelul covorului. Inca un fulger lumina camera si in coltul bucatilor se putea vedea dinou. Isi inclesta mainile pe manerele fotoliului.
“NU!”
Intunericul ii cruta din nou ochii lasandu-l din nou in lumina palida, calda, portocalie a lampii cu picior. Se relaxa foarte putin, pentru ca apoi sa se incordeze din nou observand cum modelul covorului pierdea incet teren. Se apropia.
Isi mai aprinse nervos o tigara. Mainile ii tremurau, cafeaua lipsea de mult iar la bucatarie nu mai putea sa ajunga. Trase nervos cateva fumuri. Fulger.
Era coplesit. Nu se zbatu. Simtea cum se sufoca incet sub caldura Bucatilor ce-l apasau in scaunul bunicului sau. Lampa palpai usor, apoi se stinse. Ajunsesera pana aproape de gat, simtea asta! Incet, incet ii acoperira fata sugand putinul de viata ce-I mai ramasese…
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
